O româncă în vârstă de 50 de ani, acuzată pe nedrept de furtul unor bijuterii din vila în care lucra ca menajeră în Italia, a fost achitată în apel. Curtea de Apel din Perugia a anulat condamnarea anterioară, stabilind clar că „fapta nu există”.
Un caz de nevinovăție
Femeia, angajată în iunie 2019 de o familie din Corciano, a fost acuzată că ar fi sustras bijuterii în valoare de aproximativ 60.000 de euro, dar și alte bunuri, de la ulei de măsline până la lenjerie. Totalul obiectelor incriminate se ridica la 47, incluzând inele, coliere și cercei. În primă instanță, Tribunalul Penal din Perugia a decis condamnarea sa la un an și patru luni de închisoare, precum și plata unor despăgubiri provizorii de 45.000 de euro.
Disparițiile au fost raportate în august 2020, când proprietara vilei a observat lipsa unor bunuri alimentare și a obiectelor de valoare. O cameră de supraveghere a surprins-o pe menajeră părăsind locuința cu o pungă, dar verificările tehnice nu au confirmat ce conținea aceasta. În plus, locuința româncei nu a fost percheziționată niciodată.
Avocatul Gianni Dionigi, apărătorul femeii, a contestat acuzațiile, subliniind lipsa de dovezi concrete și caracterul neconvingător al indiciilor aduse de partea acuzării.
Reversul medaliei
Un moment esențial în această poveste a avut loc în martie 2023, când avocatul părților civile a depus un memoriu care a schimbat radical situația. Judecătorii au considerat că documentele și fotografiile anexate erau „determinante”. Acestea arătau că 30 dintre cele 47 de bijuterii reclamate ca fiind furate se aflau într-un dulap din locuința proprietarelor, care nu mai știau unde le ascunseseră.
Din cele 17 obiecte rămase neidentificate, cel mai valoros era un inel din secolul al XIX-lea, estimat la 100.000 de euro. Descoperirea bijuteriilor în interiorul casei a ridicat întrebări serioase cu privire la acuzațiile inițiale. Curtea a concluzionat că obiectele nu puteau fi considerate furate, ci doar „bine ascunse” și ulterior uitate de către proprietare.
Decizia finală
Curtea de Apel a subliniat că prima condamnare a fost pronunțată fără dovezi clare: nu existau amprente, dovezi de efracție sau martori care să susțină acuzațiile. Simplul fapt că românca avea acces la vilă nu era suficient pentru a o incrimina. De asemenea, declarațiile proprietarelor au fost contradictorii, ceea ce a adus și mai multă confuzie în acest caz.
În final, românca a fost achitată definitiv, iar despăgubirile provizorii au fost anulate: 30.000 de euro pentru proprietara de 90 de ani și 15.000 de euro pentru fiica sa. Această poveste evidențiază fragilitatea sistemului judiciar și riscurile la care sunt expuși cei care se confruntă cu acuzații nefondate.


