StefanCătălin Măruță a tras un semnal de alarmă asupra unei probleme adânci și dureroase din sistemul sanitar românesc: discrepanțele flagrante dintre spitalele din orașele mari și cele din localitățile mici. Aceste inegalități nu sunt doar statistici; ele pot influența decisiv șansele de supraviețuire ale pacienților în momente critice.
Declarațiile au fost făcute într-un podcast moderat de Ionela Năstase, unde s-au explorat în detaliu aspectele infrastructurii medicale și accesibilitatea tratamentelor esențiale. Măruță a evidențiat contrastul izbitor dintre spitalele dotate cu tehnologie avansată și personal medical specializat din marile centre urbane și situația precară în care se află numeroase unități medicale din orașele mici.
Acces inegal la tratamente medicale
În orașele mari, spitalele beneficiază de echipamente de ultimă generație și de echipe medicale bine pregătite, capabile să intervină rapid în urgențe. În schimb, în localitățile mai puțin populate, pacienții sunt adesea lipsiți de servicii esențiale, fiind nevoiți să fie transferați în spitale universitare din alte orașe. Această situație devine cu atât mai gravă în cazuri critice, cum ar fi infarctul miocardic, unde fiecare minut contează.
„Fiecare minut poate fi decisiv”, a subliniat Măruță, evidențiind importanța timpului în intervențiile de urgență. Când un spital local nu este în măsură să ofere tratamentul necesar, pacienții devin dependenți de ambulanțe și de distanța față de centrele medicale mari. Această situație transformă fiecare transfer într-un adevărat pariu cu timpul, iar șansele de supraviețuire depind în mare măsură de rapiditatea intervenției pe parcurs.
Infrastructura spitalelor: o realitate alarmantă
Măruță nu s-a oprit doar la aspectele legate de accesibilitate, ci a abordat și starea dezolantă a multor unități medicale din România. Multe spitale funcționează în clădiri vechi, construite acum câteva decenii, care nu sunt capabile să facă față cerințelor actuale. Circuitele medicale sunt depășite, igienizarea este adesea insuficientă, iar lipsa spațiilor pentru echipamente moderne este o realitate cotidiană. Această situație a fost descrisă de Măruță ca o „cârpeală” care nu poate rezolva problemele fundamentale ale sistemului.
El a subliniat nevoia acută de investiții semnificative în infrastructura medicală, precum și de o strategie pe termen lung care să asigure spitale noi și modernizate. România are nevoie de o distribuție echilibrată a serviciilor medicale, astfel încât pacienții din orașele mici să nu mai fie nevoiți să depindă de transferuri către centrele mari.
Un sistem medical inegal după 35 de ani de la Revoluție
La peste trei decenii de la Revoluția din 1989, Măruță a subliniat că accesul la servicii medicale nu ar trebui să fie influențat de zona în care locuiești. Dotările moderne și echipele bine pregătite ar trebui să fie un standard, nu un privilegiu rezervat doar marilor orașe. Disparitățile actuale nu mai pot fi tolerate într-o societate care își dorește să progreseze.
Declarațiile lui Cătălin Măruță reînvie o discuție esențială despre inegalitățile din sistemul sanitar românesc. Fără o reformă profundă și investiții consistente, diferențele dintre spitale vor continua să influențeze direct sănătatea și viața pacienților.
