Stefan
Corina, o femeie de 42 de ani, își petrece fiecare vineri la cimitirul de la marginea orașului, vizitând mormântul mamei sale. Drumul ei o duce, inevitabil, pe lângă un mormânt vechi, aproape uitat, marcat doar de un nume feminin și de două date — anul nașterii și anul morții, ce se află la o distanță de doar 24 de ani.
De luni de zile, Corina observă un detaliu ieșit din comun. Spre deosebire de alte morminte, acesta este întotdeauna împodobit cu flori proaspete. Niciodată ofilite, niciodată absente. O prezență constantă, dar misterioasă. Deși nu a întâlnit niciodată persoana care aduce florile, curiozitatea ei crește cu fiecare săptămână.
La început, nu i-a dat prea multă importanță, dar pe măsură ce timpul trecea, întrebările s-au acumulat. Cine ar putea să aibă o astfel de devotament față de o femeie decedată de aproape trei decenii? Administratorul cimitirului îi confirmase că nu mai exista vreo familie care să plătească întreținerea acelui loc.
Într-o vineri, Corina a ajuns mai devreme și a observat un bărbat în vârstă, îmbrăcat cu grijă, așezând un buchet proaspăt lângă piatra funerară. Cu timiditate, s-a apropiat și l-a întrebat cine a fost femeia din mormânt.
Bărbatul, pe nume Vasile, a privit-o cu intensitate și i-a dezvăluit că aceea fusese logodnica lui, pierdută prea devreme din cauza unei boli fatale, descoperită prea târziu. Plecase la muncă în străinătate, fără a mai avea ocazia să o vadă vie.
Aici povestea devine și mai captivantă. Vasile a relatat că, în ultimii săi ani, femeia fusese infirmieră la un azil de bătrâni din apropiere, același loc unde mama Corinei a locuit în ultimele sale luni de viață. O coincidență izbitoare, ce a făcut ca amintirile să înflorească.
Corina a realizat brusc că mama ei povestise despre o infirmieră tânără și blândă, care o îngrijise în nopți de neliniște, cu mulți ani în urmă. Numele se potrivea perfect, iar întâlnirea cu Vasile a adus în prim-plan o legătură insesizabilă între trecut și prezent. Fără să știe, mama Corinei primise îngrijire de la femeia din mormântul vecin, cu mult înainte ca fiica ei să înceapă să vină la acel loc.
Vasile a rămas uimit. Nu se gândise niciodată că destinul le va aduce pe cele două femei, mama Corinei și necunoscuta din mormânt, atât de aproape una de cealaltă, chiar și după atâția ani.
Astfel, Corina și Vasile au început să vină împreună, vinerea, fiecare vizitându-și mormântul, dar întotdeauna oprindu-se și la celălalt, pentru a aduce câte o floare. Corina simte, în mod ciudat, că cele două femei – mama ei și necunoscuta din mormântul alăturat – au rămas legate una de cealaltă, chiar și în absență, într-o conexiune tăcută și profundă.
Această poveste, deși ficțională, reflectă puterea legăturilor umane și misterele care ne înconjoară. Orice asemănare cu persoane sau evenimente reale este pur întâmplătoare.
