Stefan
Românii care și-au desfășurat activitatea profesională în mai multe țări au acum oportunitatea de a beneficia de pensii calculate pe baza perioadelor de asigurare acumulate în fiecare stat. Aceasta nu este o pensie unică, ci un sistem complex de calcul care permite valorificarea perioadelor lucrate în diverse jurisdicții.
Pensia internațională: un sistem complex
Conceptul de „pensia internațională” nu se limitează la un singur plătitor, ci implică o colaborare între state pentru a recunoaște perioadele de muncă. Fiecare țară implicată își asumă responsabilitatea de a calcula și plăti partea corespunzătoare a pensiei, în funcție de contribuțiile realizate de către individ. Aceasta include nu doar pensiile stabilite prin reglementările comunitare, ci și cele reglementate prin acorduri bilaterale cu țări precum Canada, Republica Moldova, Turcia, Israel și Coreea de Sud.
Informațiile provenite de la Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) și de pe portalul Your Europe al Uniunii Europene subliniază importanța regulamentelor europene, în special Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și Regulamentul (CE) nr. 987/2009. Aceste reglementări se aplică nu doar statelor membre ale Uniunii Europene, ci și țărilor care au încheiat acorduri specifice, precum Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.
Vârstele de pensionare: un factor determinant
Un element esențial de reținut este diferența de vârstă de pensionare între țări. O persoană poate îndeplini condițiile de pensionare în România, dar să nu fi atins încă limita de vârstă într-un alt stat în care a lucrat. În astfel de cazuri, pensia din acel stat va fi acordată doar după ce individul atinge vârsta legală conform legislației respective. CNPP precizează că fiecare țară stabilește pensia la momentul în care sunt îndeplinite condițiile legale.
În România, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Cu toate acestea, pentru femei, acest prag se atinge treptat, conform eșalonării stabilite prin lege. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar stagiul complet de cotizare se ridică la 35 de ani. De asemenea, celor care nu au 15 ani lucrați în România, dar au muncit în alte state, le este permis să cumuleze perioadele respective pentru a verifica dreptul la pensie.
De exemplu, o persoană care a lucrat 10 ani în România și 6 ani într-o altă țară poate îndeplini condiția stagiului minim de 15 ani prin cumularea acestor perioade. Totuși, România nu va plăti pensia pentru toți cei 16 ani, ci va calcula pensia proporțional, conform regulilor aplicabile.
Procedura de solicitare a pensiei
Pentru a solicita pensia, persoanele trebuie să depună cererea în țara în care locuiesc. Dacă solicitantul are domiciliul în România, documentele se depun la casa teritorială de pensii. În cazul în care se află într-un alt stat membru, cererea se depune la instituția de asigurări sociale a acelui stat, fără a fi necesară o deplasare în România.
Printre documentele necesare pentru înscrierea la pensie se numără formularul de cerere, declarația pe propria răspundere, copia actului de identitate românesc, carnetul de muncă, documentele de studii și adeverințele privind sporurile și adaosurile. Lista documentelor poate varia în funcție de tipul pensiei solicitate.
România a semnat acorduri bilaterale de securitate socială cu diverse state, inclusiv Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Republica Moldova, Canada și Israel. Aceste acorduri permit stabilirea drepturilor de pensie conform legislației fiecărui stat.
O regulă importantă este că contribuțiile plătite în alte țări nu pot fi recuperate prin rambursare. Aceste perioade nu se pierd, ci sunt utilizate pentru stabilirea drepturilor de pensie, conform legislației și acordurilor existente.
Portalul Your Europe indică faptul că persoanele care au lucrat în mai multe țări pot primi pensii separate din fiecare stat membru al Uniunii Europene, în care au contribuit cel puțin un an, la atingerea vârstei de pensionare. Persoanele care se apropie de această etapă ar trebui să se informeze din timp, având în vedere complexitatea procedurii, care se poate întinde pe o perioadă mai lungă atunci când sunt implicate mai multe instituții.
Astfel, românii care au muncit atât în țară, cât și în străinătate, își pot valorifica perioadele de cotizare, însă fiecare caz trebuie analizat în funcție de legislația și reglementările specifice fiecărui stat.
