Stefan
Românii care au activat în diverse colțuri ale lumii, dar și în țară, se află în fața unei oportunități unice: un sistem de pensii care le permite să își cumuleze contribuțiile din mai multe state. Această coordonare internațională deschide uși pentru cei care au muncit în diferite jurisdicții, asigurându-le dreptul la o pensie echitabilă.
Pensia internațională: un mecanism complex
Pensia internațională nu se limitează la simpla primire a unei sume de bani dintr-un singur stat. Aceasta implică un proces detaliat, în care contribuțiile din mai multe țări sunt cumulate pentru a stabili drepturile pensionarilor. Fiecare țară își definește și își achită partea care îi revine, inclusiv pensiile comunitare și cele reglementate prin acorduri bilaterale cu state precum Canada, Republica Moldova sau Israel.
Reglementările europene, în special Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009, sunt esențiale pentru funcționarea acestui sistem. Acestea acoperă nu doar statele membre ale Uniunii Europene, ci și țări precum Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, asigurând o coordonare eficientă a sistemelor de securitate socială.
Vârstele de pensionare: o realitate diversificată
Un aspect crucial este că vârstele de pensionare variază considerabil de la o țară la alta. Un român poate atinge condițiile de pensionare în România, dar să nu fi împlinit vârsta legală în alt stat unde a lucrat. În această situație, pensia din acel stat va fi disponibilă doar după respectarea cerințelor legale specifice.
În România, Legea nr. 360/2023 stabilește că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și femei, dar pentru femei vârsta este atinsă gradual. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar cel complet este de 35 de ani. Chiar și persoanele care nu au 15 ani lucrați în România, dar au contribuit în străinătate, pot combina perioadele de activitate pentru a îndeplini cerințele necesare pensiei.
Un exemplu concret: un român cu 10 ani de muncă în țară și 6 ani în afaceri internaționale poate beneficia de pensie, datorită cumulării acestor perioade. România nu va plăti pensia pentru toți cei 16 ani, ci va calcula contribuțiile proporțional, conform reglementărilor fiecărui stat.
Cererea de pensionare se depune, de regulă, în țara de reședință a solicitantului. Dacă persoana locuiește în România, cererea se îndreaptă către casa teritorială de pensii corespunzătoare. În cazul în care solicitantul se află în alt stat membru, poate depune cererea la instituția de asigurări sociale din acel stat, fără a mai fi necesară o vizită în România.
Documentele necesare pentru pensionare includ formularul de cerere, detalii despre cariera de asigurat, declarații pe propria răspundere și acte doveditoare precum carnetul de muncă și documentele de studii. Aceste cerințe pot varia în funcție de tipul pensiei solicitate.
România a încheiat acorduri bilaterale cu state precum Macedonia, Turcia, Coreea de Sud și Israel, iar drepturile la pensie se stabilesc în funcție de legislația fiecărei țări. Contribuțiile efectuate în străinătate nu sunt rambursate, ci sunt valorificate în calculul pensiei.
Portalul Your Europe subliniază că românii pot beneficia de pensii separate din fiecare țară a Uniunii Europene în care au muncit cel puțin un an, la atingerea vârstei de pensionare din statul respectiv. În cazul perioadelor mai scurte de un an, se pot aplica reguli specifice.
Persoanele apropiate de vârsta de pensionare trebuie să se informeze temeinic. Procedura de pensionare poate deveni complicată în cazul în care sunt implicate mai multe instituții din diverse state. Datele de contact ale caselor teritoriale de pensii din România sunt disponibile pe site-ul CNPP.
Românii care au muncit atât în țară, cât și în străinătate nu își vor pierde perioadele de cotizare, dar este esențial să conștientizeze complexitatea procesului și legislația specifică fiecărei țări. Drepturile la pensie sunt analizate individual, în funcție de reglementările naționale și internaționale.
