Stefan
Costică pătrunde în apartament, emanând o atmosferă de voie bună, dar ușor afumat. Se așază la masă, când un zgomot ciudat îi captează atenția. Curios, se îndreaptă spre balcon și, surpriză, descoperă un individ în cămașă și chiloți, complet nepregătit pentru o întâlnire de acest gen.
„Ce faci, mă, la mine pe balcon?” strigă Costică, furia conturându-i trăsăturile.
„Domnule, fii rezonabil,” răspunde străinul, implorând. „Am avut o aventură la etajul de mai sus. Bărbatul a venit acasă, iar eu… ce să fac?”
Râsul lui Costică răsună pe balcon, umplând spațiul cu o notă de absurd. „Bate-te să te bată! Nevasta, adu-i o pereche de pantaloni, să-l trimiți pe omul ăsta acasă!” Soția, complet neștiutoare de haos, se conformează fără ezitare. Străinul, acum îmbrăcat în pantaloni străini, dispare în noapte, lăsând în urmă o poveste demnă de un film.
După ce rutina lor nocturnă reîncepe, Costică, brusc, se trezește pe la miezul nopții. „Ce ai, omule?” întreabă nevasta, surprinsă de neliniștea lui.
„Abia acum mi-am adus aminte că stăm la ultimul etaj…” răspunde el, cu o strangere de inimă.
Într-un alt colț al orașului, un grup de parașutiști se pregătește pentru salt. Bulă, unul dintre ei, își exprimă reticența. „Dom’ căpitan, eu nu pot să sar,” mărturisește el cu o voce tremurândă.
„De ce, Bulă?” întreabă căpitanul, confuz.
„Am visat ieri că nu mi se deschide parașuta…” răspunde Bulă, lăsându-l pe căpitan perplex.
Căpitanul, exasperat de superstițiile colegului său, îi întinde parașuta sa. „Ia, mă, parașuta mea, dă-mi parașuta ta și sări! Superstițiosule!” Bulă, cu inima în gât, acceptă provocarea și sare, deschizându-și parașuta. În acel moment, căpitanul trece pe lângă el, cu o viteză amețitoare, lăsându-l pe Bulă captiv în gândurile sale.
În ambele situații, absurdul se dovedește a fi o parte integrantă a realității. Costică, cu dilemele sale de pe balcon, și Bulă, cu fricile de parașutist, demonstrează cât de rapid se poate transforma o seară obișnuită în haos. Această viață, un amalgam de râs și nefericire, de aventuri neprevăzute și momente de panică, ne arată că, indiferent de situație, absurdul își găsește mereu locul în cotidian.
