Stefan
Recepția hotelului era un amestec insipid de parfumuri ieftine și detergent proaspăt, un cocktail olfactiv ce îl va urmări mult timp. Gheorghe pășea hotărât, ecoul pașilor săi pe marmura rece părea să-i răsune în suflet.
„La etajul trei”, a spus Ana, apropiindu-se de el. „Camera 307.”
Gestul său era unul mecanic, o simplă confirmare. Detaliile nu mai contau.
Liftul se mișca lent, accentuând gravitatea momentului. Fiecare secundă petrecută acolo îi aducea în minte nopțile în care consuma băuturi din pahare pe care ea i le oferea. Diminețile erau întotdeauna mai dure, iar el se trezea mai slăbit și confuz.
Ușile liftului s-au deschis cu un bip sec.
Au avansat încet spre ușa camerei. Ana s-a oprit brusc, iar Gheorghe, cu o mână tremurândă, a atins clanța. A ezitat, dar nu din frică, ci dintr-o durere adâncă.
„Bătrânul nu știe ce îl supără”, se gândea el.
„Nu sunt orb”, a afirmat el, cu o voce tremurătoare. „N-am fost niciodată.”
Privirea lui era încă acolo, nu perfectă, dar suficient de clară pentru a distinge contururile adevărului. Medicația care îi fusese prescrisă nu îi luase vederea complet; o încetosea, pas cu pas, zi de zi.
În acea seară, nu consumase nici măcar o băutură.
Acum, ochii săi se îndreptau spre ei. Fața ei palidă și bărbatul din cameră, care, văzându-l, a făcut doi pași înapoi.
A scos telefonul din buzunar și a apăsat un buton.
Ușa s-a deschis din nou, iar doi polițiști au pătruns în cameră.
Ana îi observa de pe hol; cu câteva minute înainte, strigase după ajutor, exact cum conveniseră.
„Nu”, a declarat Gheorghe, cu fermitate. „Am sunat la justiție.”
Ofițerii au început să-l interogheze. Bărbatul, vizibil afectat, a cedat primul. A început să dezvăluie totul.
Despre substanțele care l-ar fi slăbit, făcându-l incapabil să semneze documente sau să se apere.
„Nu”, a spus el, cu o voce joasă. „Ai făcut-o pentru tine.”
A doua zi dimineață, Gheorghe stătea din nou pe aceeași bancă din parc.
Bastonul era lângă el, dar nu-l mai strângea cu disperare.
Pentru prima dată după mult timp, simțea că nu mai este pierdut.
Chiar dacă își pierduse o viață construită pe minciuni, câștigase ceva mai prețios: claritatea.
