Stefan
Fenomenul badantelor românce în Italia este mult mai vast decât se estimează oficial. Deși statisticile indică prezența a peste un milion de români în această țară, munca la negru în sectorul îngrijirii la domiciliu complică orice evaluare precisă. Potrivit organizației italiene DOMINA, aproximativ 57% dintre îngrijitoare își desfășoară activitatea fără forme legale. Aceasta înseamnă că realitatea româncelor care muncesc în acest domeniu este mult mai complexă decât ar putea sugera cifrele.
Pensia, un drept pentru cele care au muncit legal
Pentru româncele care au muncit în mod legal și au contribuit la sistemul de asigurări sociale din Italia, pensia reprezintă un drept câștigat. Totuși, cuantumul acesteia variază drastic în funcție de numărul de ore lucrate săptămânal și de perioada de cotizare. Un exemplu ilustrativ este cazul unei românce care, după 21 de ani de muncă în Italia, a solicitat pensia la vârsta de 69 de ani. Aceasta a primit inițial 396 de euro pe lună, sumă ce a fost ulterior recalculată la 476,42 euro.
Cifrele devin din ce în ce mai îngrijorătoare:
– 10 ani de muncă cu un contract de 25 de ore/săptămână – pensie de 138 euro/lună
– 10 ani de muncă cu 40 de ore/săptămână – pensie de 238 euro/lună
– 16 ani la un program de 54 de ore/săptămână – pensie de 424 euro/lună
Aceste sume reflectă impactul direct al volumului de muncă și al perioadei de contribuție asupra pensiei finale.
Criteriile de pensionare și cotizare
Vârsta standard de pensionare în Italia este de 67 de ani. Pentru a beneficia de pensia completă, este necesar un stagiu de 20 de ani de contribuții. Bărbații trebuie să acumuleze 42 de ani și 10 luni de cotizare, indiferent de vârstă. Cei care nu ating pragul de 20 de ani nu vor beneficia de o pensie italiană completă, dar pot recurge la opțiuni europene de combinare a contribuțiilor.
Conform Regulamentului European nr. 883/2004, persoanele care au muncit în diverse state membre ale Uniunii Europene pot cumula anii de contribuții. Aceasta înseamnă că, dacă o româncă a muncit măcar un an în Italia, dar nu îndeplinește cerințele pentru o pensie integrală, perioada este totuși recunoscută. Contribuțiile din Italia pot fi adăugate la cele din România sau alte state europene, iar pensia va fi plătită proporțional de fiecare țară implicată.
În cazul în care o persoană a muncit mai puțin de 20 de ani în Italia, nu va primi o pensie italiană separată, dar contribuțiile nu se pierd. De asemenea, există posibilitatea ca, după un minim de 5 ani de contribuții, Italia să ofere o pensie redusă, de regulă modestă.
Româncele care locuiesc în România și doresc să solicite pensia trebuie să depună cererea la Casa Teritorială de Pensii, care va transmite dosarul către INPS, instituția italiană de asigurări sociale. Este esențială verificarea documentelor necesare și consultarea autorităților competente pentru a evita întârzierile și erorile în procesul de solicitare a pensiei.
Realitatea pensiilor româncelor din Italia necesită o atenție sporită, iar dificultățile cu care se confruntă aceste femei nu pot fi ignorate.
