Stefan
Pe 20 iulie, creștinii ortodocși celebrează viața și faptele Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul. Acesta a trăit cu aproape opt secole înainte de Nașterea Mântuitorului, în timpul domniei regelui Ahab din Samaria. Fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, Ilie a avut un rol crucial în istoria poporului israelit, vestind pedeapsa divină a secetei ca răspuns la închinarea la zeul Baal.
După ce poporul a ignorat prorocirile sale, seceta a durat trei ani și jumătate. De frica mâniei regelui, Ilie s-a ascuns într-o peșteră, unde a fost hrănit de corbi, consumând apă dintr-un parau. La finalul acestei perioade, Ilie a provocat o confruntare pe Muntele Carmel, unde a demonstrat puterea adevăratului Dumnezeu, înlăturând cultul zeului Baal și aducând ploaia mult dorită.
Traditii si obiceiuri
În dimineața zilei de Sfântul Ilie, oamenii culeg plante de leac, în special busuioc, pentru a aduce spor în casele lor. Aceste plante sunt uscate și păstrate în poduri sau în camari. Femeile duc busuiocul la biserică pentru a fi sfințit, iar apoi îl ard acasă, folosind cenușa în scopuri terapeutice, în special pentru a trata bubele în gură ale copiilor.
Ziua Sfântului Ilie este și un moment de reculegere, când românii își amintesc de sufletele celor decedați. Femeile cheamă copii străini sub un măr, scuturându-l pentru a dărui merele căzute, un gest menit să aducă bucurie sufletelor celor plecați. Gospodarii organizează praznice mari, iar tradițiile persistă, cu credința că tunetele din ziua lui Ilie vor seca alunele și vor afecta recoltele.
După ziua lui Ilie, se așteaptă ploile mari de vară, iar apicultorii se pregătesc pentru recolta mierii, un proces numit retezatul stupilor. Aceasta se desfășoară cu respectarea unor reguli stricte: doar bărbații curați sufletește și trupeste pot participa, iar femeile nu au voie să intre în stupină. Odată cu recolta, cei din gospodărie, alături de rude și vecini, gustă din mierea proaspătă, savurând și țuica îndulcită.
Importanța zilei
Ziua Sfântului Ilie marchează și mijlocul verii pastorale, când ciobanii pot coborî în sate pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Aceștia aduc daruri iubitelor sau soțiilor, cum ar fi furci din lemn, lucrate cu migală. În trecut, comunitățile organizau întâlniri, târguri și balciuri, unele dintre aceste tradiții fiind păstrate până în prezent.
Pe de altă parte, în zona Sibiului, Sfântul Ilie este perceput ca un sfânt sever, care pedepsește pe cei ce muncesc în ziua sa. Se spune că, de teamă, Dumnezeu nu i-a dezvăluit niciodată data sărbătorii sale, tocmai pentru a preveni mânia sa. Ilie este considerat o divinitate solară și meteorologică, având puterea de a provoca tunete, ploi torențiale și incendii, fiind asociat cu finalul verii.
Tradițiile din ziua de Sfântul Ilie sunt parte integrantă a identității culturale românești, iar practicile legate de recoltă și rugăciunile pentru protecție reflectă o legătură profundă cu natura și credința. Această zi nu este doar o simplă sărbătoare, ci un moment cheie în calendarul agrar și spiritual al comunității.
