Stefan
Pe 10 februarie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o sentință care va rămâne în istoria muzicii populare românești. Instanța a respins fără ezitare recursul Olguței Berbec, validând astfel deciziile anterioare ale Tribunalului și Curții de Apel București. Judecătorii au stabilit fără ambiguități că melodia „Dragoste veche și nouă” este parte integrantă a patrimoniului cultural românesc și nu poate fi revendicată ca o operă originală.
Un conflict de lungă durată
Disputa juridică a început în 2021, când Olguța Berbec a susținut că deține drepturile asupra liniei melodice și versurilor piesei, bazându-se pe înregistrarea sa la UCMR-ADA. Aceasta a solicitat instanței să-i recunoască drepturile de autor și să declare un presupus plagiat. Reacțiile au fost rapide și variate, provocând un val de controverse în rândul fanilor muzicii populare și al specialiștilor în drepturi de autor.
În contrast, Niculina Stoican a apărat cu tărie ideea că piesa provine din folclorul românesc, reprezentând o creație colectivă, parte a patrimoniului cultural tradițional. Tribunalul București a fost de acord, examinând cu atenție atât elementele muzicale, cât și textuale, și concluzionând că piesa nu îndeplinește cerințele pentru a fi considerată operă originală, protejată de legislația în vigoare.
Curtea de Apel București a susținut această decizie, argumentând că nu există dovezi suficiente care să susțină exclusivitatea asupra unei creații cu caracter folcloric. Astfel, procesul a devenit un simbol al tensiunii dintre drepturile de autor și tradiția populară, o temă ce continuă să genereze discuții aprinse în rândul artiștilor.
Sentința finală și implicațiile sale
Sentința din 10 februarie 2026 a fost un moment crucial. Înalta Curte a confirmat că nu există plagiat, respingând categoric recursul Olguței Berbec și stabilind că piesa nu poate fi revendicată ca lucrare originală. Instanța a mai decis ca Olguța Berbec să suporte cheltuielile de judecată, estimate la peste 13.000 de lei, sumă ce include onorarii avocațiale și costuri de expertiză.
După anunțarea verdictului, Niculina Stoican a reacționat pe Facebook, subliniind că a încercat din răsputeri să evite conflictul în instanță. „Acum cinci ani am fost dată în judecată pentru o piesă din repertoriul popular. Am încercat să dialogăm, dar nu am primit decât acuzații și jigniri publice,” a declarat artista.
Stoican a evidențiat faptul că toate cele trei instanțe au decis în favoarea sa, considerând acțiunea Olguței Berbec ca fiind nefondată. „După trei instanțe – Tribunalul București, Curtea de Apel și Înalta Curte – am câștigat. Fiecare instanță a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată,” a adăugat ea, încheind cu un mesaj clar: „Curând revin cu piesa judecată”.
O victorie pentru folclor
Această decizie pune capăt unui litigiu care a durat mai bine de cinci ani, fără a recunoaște vreun drept exclusiv asupra piesei și fără a constata existența plagiatului. Niculina Stoican își poate continua interpretările melodiei „Dragoste veche și nouă” fără restricții, având certitudinea că piesa rămâne parte din patrimoniul folcloric românesc, inaccesibilă oricărei revendicări de autor.
Într-un context în care drepturile de autor se confruntă adesea cu tradițiile populare, verdictul Înaltei Curți aduce o claritate esențială. Această bătălie legală a scos în evidență nu doar complexitatea legislației, ci și natura profundă a culturii românești, bazată pe un patrimoniu comun ce aparține tuturor.
