Stefan
Un caz care a stârnit controverse în Ţara Bascilor are ca protagonist un mecanic, concediat pentru 63 de întârzieri. Curtea Superioară de Justiție a stabilit că această decizie a fost abuzivă, considerând că sancțiunea aplicată de angajator era disproporționată în raport cu vechimea sa în companie și gravitatea întârzierilor.
Detalii despre întârzieri
Mecanicul a acumulat un număr impresionant de întârzieri, unele dintre acestea având loc după primirea unor sancțiuni. În martie 2025, angajatorul său a emis un avertisment scris, după ce bărbatul a înregistrat 48 de întârzieri în doar trei luni, dintre care 16 depășeau cinci minute. Cu toate acestea, între sfârșitul lunii martie și sfârșitul lunii mai, el a continuat să întârzie, adăugând încă 15 absențe la dosar.
Pe 30 mai, compania a decis să-l concedieze, invocând „întârzieri repetate nejustificate” și o presupusă scădere a performanței. Aceasta din urmă s-a bazat pe o comparație între rezultatele sale din 2025 și cele ale unui coleg. Tribunalul muncii din Vitoria-Gasteiz a dat inițial câștig de cauză angajatorului, considerând că decizia de concediere era justificată.
Contestația și hotărârea instanței
Mecanicul nu s-a lăsat descurajat și a contestat verdictul în fața Curții Superioare de Justiție din Ţara Bascilor. Hotărârea instanței a surprins mediul de afaceri. Judecătorii au anulat decizia anterioară, recunoscând că, deși întârzierile existau, concedierea a fost o măsură excesivă. Aceștia au subliniat că majoritatea întârzierilor nu depășeau „două până la patru minute”, iar niciuna nu a depășit zece minute.
Instanța a luat în considerare și vechimea angajatului, care lucra în companie din 2015. Judecătorii au indicat că aplicarea de sancțiuni mai blânde ar fi fost o opțiune mai potrivită. Aceștia au afirmat că „sancțiunea maximă, și anume concedierea, trebuie rezervată abaterilor de o gravitate și o importanță deosebite”.
Argumentul companiei referitor la o scădere deliberată a randamentului de către angajat a fost respins. Deși angajatorul a prezentat date despre o scădere a productivității, instanța a concluzionat că nu s-a demonstrat că aceasta ar fi fost rezultatul unei intenții de a prejudicia compania.
Decizia finală și implicațiile sale
Instanța a declarat concedierea ca fiind abuzivă, iar compania se află acum în fața unei alegeri dificile. Aceasta poate alege fie să-l reintegreze pe mecanic în funcție, menținându-i aceleași condiții de muncă și plătindu-i salariile datorate pe durata procesului, fie să achite o despăgubire de 27.412 euro.
Această situație ridică semne de întrebare asupra modului în care companiile își aplică politica de concediere și sancțiunile impuse angajaților. Un precedent a fost stabilit, iar efectele sale se vor resimți în întreaga regiune, lăsând loc de reflecție asupra corectitudinii și echității în relațiile de muncă.
