Stefan
Un caz ieșit din comun a avut loc în Ţara Bascilor, unde un mecanic a reușit să își conteste concedierea în instanță și să obțină câștig de cauză. Curtea Superioară de Justiție a decis că măsura luată de angajator a fost una abuzivă, considerând că sancțiunea nu a fost proporțională cu numărul întârzierilor înregistrate și cu vechimea angajatului.
63 de întârzieri contestate
Mecanicul, angajat al unei companii din domeniul auto, a acumulat un număr impresionant de 63 de întârzieri, conform datelor prezentate în fața instanței. Dintre acestea, o parte au fost constatate în urma unei prime sancțiuni disciplinare. În martie 2025, angajatorul a emis un avertisment scris, menționând 48 de întârzieri în doar trei luni, iar dintre acestea, 16 depășeau cinci minute. Cu toate acestea, între sfârșitul lunii martie și finalul lunii mai, mecanicul a continuat să întârzie, fiind înregistrate încă 15 incidente.
Pe 30 mai, compania a decis să-l concedieze pentru „întârzieri repetate nejustificate” și pentru o presupusă scădere a performanțelor. Angajatorul a susținut că randamentul mecanicului în 2025 era inferior celui din anul precedent și comparativ cu un coleg aflat pe un post similar. În primă instanță, tribunalul muncii din Vitoria-Gasteiz a dat câștig de cauză angajatorului, considerând că decizia de concediere a fost justificată.
Decizia instanței superioare
Mecanicul nu s-a lăsat descurajat și a formulat apel la Curtea Superioară de Justiție din Ţara Bascilor. Aceasta a reconsiderat cazul și a anulat hotărârea anterioară. Judecătorii au recunoscut că întârzierile au existat, dar le-au evaluat ca fiind mai puțin grave, majoritatea dintre ele neexcedând „două până la patru minute”, iar niciuna neavând o durată mai mare de zece minute, conform hotărârii instanței.
Instanța a ținut cont de vechimea angajatului, care lucra în cadrul companiei din 2015, și a subliniat că ar fi existat opțiuni mai puțin drastice conform convenției colective, cum ar fi suspendarea temporară. Judecătorii au accentuat că „sancțiunea maximă, și anume concedierea, trebuie rezervată abaterilor de o gravitate și o importanță deosebite”.
Curtea a respins și argumentul angajatorului privind o scădere voluntară a randamentului. Chiar dacă compania a prezentat date care indicau o diminuare a productivității, instanța a constatat că nu a fost demonstrat că această scădere ar fi fost intenționată de angajat pentru a prejudicia firma.
Consecințele deciziei judecătorești
Astfel, concedierea mecanicului a fost declarată abuzivă, iar compania a fost obligată să decidă între reintegrarea acestuia în funcție, în aceleași condiții ca înainte, cu plata salariilor restante pe perioada procesului, sau achitarea unei despăgubiri în valoare de 27.412 euro. Această situație scoate în evidență nu doar complexitatea relațiilor de muncă, ci și imperativul respectării drepturilor angajaților, chiar și în fața unor abateri repetate.
